subissâsi su|bi|ssâ|si [CO]
-
v.pron.intr.
lâ sot de superficie de aghe o de tiere:
a miezegnot il rumôr al si fâs sort e malinconic come se si subissàs sot tiare (Catarine Percude, Il cjan blanc di Alturis);
a jerin naufragâts intune jarde di aghe. Al comandà inalore daurman di cjapâ i cassons che no si jerin ancjemò subissâts (Gianluca Franco, Re Ricart in Friûl)
Sin. lâ sot , sprofondâ , infondâsi