subî
su|bî
[CO]
-
v.tr.
vê un dam o alc che si pues calcolâ un dam, un efiet negatîf:
propit a lui i è tocjât di subî injustizie (Roberto Ongaro, Il muc);
"Il vuestri mût di compuartâsi al fâs sofrî il Signôr! [...] Fasêt opare di pintiment, se no volês subî il so cjastì!" (Stiefin Morat, Microrivoluzions)
Sin. patî
-
v.tr.
sintî i efiets di alc:
[la ortografie] in ogni publicazion in chei vernacui e à subît variazions e ancjemò no je fissade (Achil Telin, La Patrie Ladine, I, 1)
Sin. sintî
, patî
Cfr. vê