Dizionari de Lenghe Furlane

sticâ²  sti|câ  [BF]

1. v.intr. balâ la stiche, o plui in gjenerâl balâ su la ponte dai pîts:  e lôr sticant cu les nuvices parie / li un grant concors si viôt di zovintût / fantats pulîts e des polzetes bieles / fasinte bai ognun in diviars mût (Florendo Mariuzza, Il Carnevâl)
   
   1. (fig.) cjaminâ su la ponte dai pîts:  Narde e rît, si smene, e stiche; / pâr che meti il pît sui ûfs (Pieri Mation, Nardine)
2. v.intr. bati cu la ponte dal pît in alc e in câs inçopedâsi
3. v.intr. (fig.) cjatâ, vê a ce fâ cun alc o cun cdn. che al fâs di ostacul o che al è in cualchi maniere negatîf:  un puar clostri che, par vie de fam o de fote, al va a sticâ cuintri une leç, al à di fâ i conts cul pretôr o cul tribunâl (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
   Sin. inçopedâsi , bati , intopâsi