stâ cuiet    [CO]

  1. loc.v. stâ cence movisi o cence fâ tantis robis, cence jessi disturbât, cence vê presse e v.i.in municipi nol jere nuie ce fâ; jo o stavi cuiet cu lis mês cjartis tal mezât (Pieri Somede dai Marcs, La ultime firme de mê podestarie)
  2. loc.v. stâ cence preocupazionsal varès vût la pussibilitât di incuintrâ cualchi anime buine, sintî une vôs che i ves dit di bonâsi, di stâ cuiet, che dut al lave par la miôr (Franca Mainardis, Grivôr)
  3. loc.v. compuartâsi cence presse, cence nervôs, cence agressivitât e v.i.al cirive di stâ cuiet, ma, cence volê, al mostrave une premure che, vadì, al varès volût scuindi (Maria Forte, La tiere di Lansing)
    Cfr. stâ bon
  4. loc.v. dispès in forme imperative, par dî di fâ cun calme, di spietâal metè man al tacuin par paiâ. " Sta cuiet cui bêçs […]" (Roberto Ongaro, Cretevierte)
    Cfr. stâ bon
Components: