Dizionari de Lenghe Furlane

stâ bon    [AF]

1. loc.v. compuartâsi ben, cence dâ fastidi, rispietant lis regulis o ubidint:  i frutins a vevin pôre di lui: «Se no tu stâs bon ti fâs cjapâ di Ploie e ti fâs meti tal so sac». Cussì a disevin lis maris (Pieri Somede dai Marcs, Spacecjamin)
   
   1. vê une disposizion psicologjiche mugnestre, compuartâsi cence presse, cence nervôs, cence agressivitât e v.i.:  "Ma sta bon! Tu sês dut sustât!" "Ce sustât, macache!" (Arturo Feruglio, Un grop sul stomi)
      Sin. stâ cuiet

Components:

• bon adi., s.m., inter., av.
• stâ v.intr.