stâ cidin    [AF]

  1. loc.v. no dî nuie, o ancje no protestâ, no pandi e v.i.nol mostrà nissune maravee, ni fastidi. Al ste cidin inmò un moment, prin di rispuindi (Raffaele Serafini, Soreli jevât a mont); le tratave ancjemò miôr, par tignî indaûr la burascje. Aes peraulis che a menavin ai contrascj, al rispuindeve… cul stâ cidin (Maria Forte, Mabile la Lunghine); e cussì i furlans, cul lôr tasê, cul lôr stâ cidins, cul lôr muardi la lenghe a son deventâts sotans in cjase lôr (Riedo Pup, I furlans e il fevelâ)
    Sin. tasê
Components: