sovâ  so|vâ  [CO]

  1. v.tr. fâ scjampâ, mandâ vieal cjate la sô fantate a sovâ i uciei (Luigi Gortani, La fie e la fiastre)
    Sin. socâ , parâ vie
    1. fâ cori, fâ lâ di une cierte bandeal è come cuant che si parave dentri lis gjalins intal gjalinâr: intant che tu lis sovavis di une bande ti scjampavin di chê altre (Tonin Cjapielâr, Il meracul dal www)
      Sin. socâ , parâ
    2. (fig.) mandâ vie, fâ sparî ancje alc di imateriâl