sorepensâ so|re|pen|sâ [CO]
-
v.intr.
tornâ a pensâ plui voltis a un argoment, a une cuistion:
pense e sorepense, a colp i vignì in ment la robe plui semplice che, fin in chel moment, no i jere vignude tal cjâf (Roberto Ongaro, Il muc);
"Par tant cjapìnle come che e ven" al rumiave sorepensant Julius (Fabian Ros, Eivissa mon amour)
Sin. rumiâ
Cfr. pensâ , rifleti , fâ riflès , pensâ sore