sore gracie    [CO]

  1. loc.av., loc.adi.inv. cence une paie o un compensa fasin volontariât, a judin chei altris sore gracie; a son autonomiscj platonics: a spietin che la autonomie ur capiti jù pe cope, che ur e regalin sore grazie (Josef Marchet, Furlans autonomiscj platonics)
    Sin. dibant , sore nuie
Components: