sinceritât sin|ce|ri|tât [CO]
-
s.f.
cualitât di cui o di ce che al è sincîr, sclet, che al dîs la veretât o che cul so fâ o cul so jessi al corispuint ae veretât:
lui al jere simpri stât un pôc bastian contrari, un spirt a lame... une sinceritât di baraç (Maria Forte, Cjase di Dalban);
dut ce che al ven fat cun onestât e sinceritât a pro dal Friûl mi console (Redazion La Patrie dal Friûl, Il motôr e il penâl)
Sin. scletece
Cfr. veretât , onestât
- la sinceritât e à lis notis altis