sgrifâ  sgri|fâ  [CO]

  1. v.tr. fâ tais, in gjenar pôc profonts, cu lis ongulis o cun alc di spiçâtun gjat i veve sgrifât, ben e no mâl, la muse (Pieri Menis, La gjate)
    Sin. sgrifignâ
    Var. sgrafâ
  2. v.tr. (fig.) causâ fastidi, ofese, provocazioni lavôrs dal artist furlan a contin lis miseriis dal om [...] a sgrifin cu la lôr ironie (Erika Adami, Luciano Lunazzi, l'artist dal riûs torzeon)
    Sin. pontâ , becâ