se plui    [CO]

  1. loc.coniun. devant di une frase negative, par introdusi une ipotesi, une pussibilitât, soredut in alternative cun ce che si scrupule o cun ce che si à za dite"[cu la amnistie] a molaran fûr ancje chel… se plui no lu àn benzà molât…" (Pieri Somede dai Marcs, Resurezion a Pontinie); "E la fie di siore Santine, la signorine Lidie, chel muriot di frutate dulà ise?" "E devi sei ancjimò te sô cjamare, se plui no je lade tal broili, parcè che va simpri tal broili!" (Vittorio Vittorello, A ogni cost)
    Sin. se1 , se mai
Components:
  • plui av., adi.inv., prep., s.m., coniun., adi.indef.
  • se1 coniun., s.m., s.m.inv.