scuadrât  scua|drât  [AF]

  1. p.pass., adi. viôt scuadrâ , viôt scuadrâsi
  2. adi. fat in forme cuadre, che al à cuatri angui di novante grâts une piere scuadrade, slisse, cun peraulis che no si capissilis (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); un grant stanzon cul solâr di modon e il sofit di trâfs scuadrâts (Pieri Menis, Marum); il municipi gnûf al durmiçave tal stofaç cul so cuarp scuadrât e la façade lamie (Agnul di Spere, Vivi a Codroip)
    Cfr. cuadrât , cuadri , retangolâr