scriture  /-ù-/  scri|tu|re  [FO]

  1. s.f. rapresentazion dal lengaç cun segns grafics convenzionâila plui part de int e fevelave lenghis cence scriture (Franc Fari, Il cjâf dai furlans); la plui part di chei che pretindin di scrivi par furlan, lassant in bande che no san a ce sant avodâsi par puartâsi fûr cu la scriture, ce lengaç isal chel che a scrivin? (Josef Marchet, Fevelâ ben)
    Cfr. grafie
  2. s.f. maniere di fâ i simbui grafics par rapresentâ il lengaçal segnave adasi adasi cuntune scriture a vongulis date, non, cognon e localitât (Lucio Perès, Vigji il vuardian); ur veve insegnât a scrivi cussì ben che la scriture e someave une piture (Riedo Pup, I furlans e il mestri)
    Sin. caligrafie , grafie
    1. [TS] tipogr., paleograf. complès di segns grafics o tipografics cu la stesse forme[Carli il grant] al veve creât une academie dulà che e je nassude ancje la famose scriture caroline (Francesc Placerean, La nestre storie); po al fermà i voi, ancje lui, su chel libri. Une scriture [chê cui caratars gotics] e une lenghe [il todesc] che nol saveve lei (Maria Forte, La tiere di Lansing)
  3. s.f. capacitât e pratiche dal scrivie veve la furbarie di une femine furbe dal popul cence savê un pont di scriture (Maria Forte, Mabile la Lunghine)
    1. azion di scrivi[la Cjarte di Chivasso] al è stât il pont di riferiment pe Costituente te scriture dal articul 6 de Costituzion (Marc Stolf, La Leç 482/1999 tai servizis sanitaris. Pes lenghis, pai dirits e pe salût)
    2. test rapresentât cun letaris o altris segns, spec. se al è avonde curtla scriture che a àn rigjavade te piere sot i barcons, abàs, ce significât varessie? (Arturo Feruglio, Viaç a Vignesie)
      Sin. scrite , iscrizion
    3. cualsisei test rapresentât cun letaris o altris segns, ancje lunclis solis scrituris par furlan che a comparivin su Friuli d'Oggi a jerin documents leteraris (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
      Sin. scrit
  4. s.f. il scrivi cun finalitât artistiche e lis oparis che a son il risultât dal scrivi cun finalitât artisticheo viôt un grandissim interès pe scriture teatrâl (Erika Adami, Voie di teatri in lenghe)
    1. stîl di scrivial è un test li che si sint la influence di Marguerite Duras. Une scriture poetiche e ripetitive (Fabian Ros, Il cine di Jordi Cadena); [Antoni Beline] al scrîf come che al fevele, la sô scriture e je une sorte di omelie continue savonaroliane, cu la stesse viamence di chê figure rivoluzionarie (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
  5. s.f. document cun valôr legâl, spec. che al regjistre un contrat o un altri at juridice saltave fûr une altre scriture dulà che il cont di Gurize al vendeve a Valeri Bertolt di Spilimberc une vore di possessions e dirits (Franco Marchetta, Madalene); al tirà fûr une cjarte, si sigurà che il penin al jere bon, po al butà jù dôs riis di scriture (Maria Forte, La tiere di Lansing)
  6. s.f. [TS] reson. regjistrazion scrite in libris, regjistris o schedis di moviments di bêçs o di marcjanziis, di debits, credits o di altris fats aministratîfs
    1. credit di un client scrit tai regjistris di une bancje o di altris entitâts finanziariis
  7. s.f. [CO, TS] religj. ancje tal pl., ancje maiusc., viôt sacre scriture lis scrituris a fevelavin simpri di «ream dal cîl» (Carlo Sgorlon, Il dolfin); ae epoche de realizazion dai mosaics, dome une élite cetant limitade e veve acès ae leture des Scrituris (Christian Romanin, Il valôr di Aquilee al è vuê, te cussience di une identitât); dal moment che inte Scriture dut al è impuartant, soredut i particolârs, al è il câs di fermâsi un lamp sun chest inizi de predicazion dal vanzeli (Antoni Beline, Sant Jacum, là che al finìs il mont)
Proverbis:
  • cui che nol sa lei la sô scriture al è un mus par nature