scosagn
/-àgn/
sco|sagn
[CO]
-
adi.
che no si viôt, che no si capìs, che nol è pandût:
capî il fonts scosagn de anime de nestre int (Celso Macôr, Jentrade a Sacheburache)
Sin. scuindût
, nascuindût
, platât
, ascôs
-
(ancje fig.)
che al è daûr di alc altri o indentri o lontan o fûr di man:
di un scosagn sucrit dai miei ricuarts o aurìs, a voltis, blecs di zoventût (Roberto Ongaro, Jerial miôr?)
-
adi.
fat di scuindon par che cdn. no si inacuarzi:
a àn tentât di scjafoiâ la iniziative [...] avalintsi di mieçs scosagns e che no si puedin justificâ daûr di nissune etiche (Walter Tomada, Mediocredito, l'ultin regâl furlan a Rome)
Sin. ascôs
, platât
, scuindût
, di scuindon
, segret
, nascuindût