scosagn  /-àgn/  sco|sagn  [CO]

  1. adi. che no si viôt, che no si capìs, che nol è pandûtcapî il fonts scosagn de anime de nestre int (Celso Macôr, Jentrade a Sacheburache)
    Sin. scuindût , nascuindût , platât , ascôs
    1. (ancje fig.) che al è daûr di alc altri o indentri o lontan o fûr di mandi un scosagn sucrit dai miei ricuarts o aurìs, a voltis, blecs di zoventût (Roberto Ongaro, Jerial miôr?)
  2. adi. fat di scuindon par che cdn. no si inacuarzia àn tentât di scjafoiâ la iniziative [...] avalintsi di mieçs scosagns e che no si puedin justificâ daûr di nissune etiche (Walter Tomada, Mediocredito, l'ultin regâl furlan a Rome)
    Sin. ascôs , platât , scuindût , di scuindon , segret , nascuindût