scjassâ fûr    [CO]

  1. loc.v. movi cun viamence par tirâ fûra sbusigà tai armârs fin che a cjatà na cassela, a si inzegnà a tirâ sù li cuvierti, a scjassâ four un disiu di peçots fin che a cjatâ una gjacheta nera (Novella Cantarutti, La not di Gjoriu)
  2. loc.v. (fig.) fâ vignî fûr di une cierte cundizion, soredut inerziâl o passive o negativela parona da la ostaria, ruspia e dulinciosa, a rivava a scjassâlu four, e dâi la peravala par che a nal si pierdès via: «Parcè sêvo cussì intrunît, Francesc?» «Pinseirs, fia, pinseirs.» (Novella Cantarutti, Il stagnin)
    Sin. dismovi , scjassâ
Components: