rivâ jù    [AF]

  1. loc.v. rivâ intun puest o li di cdn. che al è o che si calcole in cualchi maniere abàs o a meridion[o cjaminavi] fin sot il cret di Picjàs dulà che al rivava jù a sgloç un rûc e al faseva un puçut daparât tra erba e muscli, ta la ombrena (Novella Cantarutti, Il gorc di Grimau); di ducj i paîs dongje a jerin rivadis jù sdrumis di oms in armis (Carli Pup, Se il mont si strucje); in biciclete di Dogne o rivavi jù a Scluse (Tonin Cjapielâr, Mandait a visâ l’imperadôr)
    Sin. vignî jù
Components: