rinassite 
          /-à-/ 
      ri|na|ssi|te 
      [AF]
      
        
        - 
s.f.
(ancje fig.)
il tornâ a nassi, soredut tal sens di tornâ a cjapâ vivôr, fuarce, impuls e v.i.: 
almancul la rinassite morâl e je une vore plui indenant: se no altri no si cognòs la camore, no si viôt la delincuence moltiplicade, la trufe e il scroc in non de patrie, la balfuerie dai partîts (Josef Marchet, La torce de civiltât); 
par dânus la universitât - che e veve di jessi par leç la fusine de rinassite culturâl furlane - nus àn fat penâ vincj agns (Riedo Pup, Racket: o sin te vuate)
Sin. resuriment
, riprese
, rinassince