rinassite  /-à-/  ri|na|ssi|te  [AF]

  1. s.f. (ancje fig.) il tornâ a nassi, soredut tal sens di tornâ a cjapâ vivôr, fuarce, impuls e v.i.almancul la rinassite morâl e je une vore plui indenant: se no altri no si cognòs la camore, no si viôt la delincuence moltiplicade, la trufe e il scroc in non de patrie, la balfuerie dai partîts (Josef Marchet, La torce de civiltât); par dânus la universitât - che e veve di jessi par leç la fusine de rinassite culturâl furlane - nus àn fat penâ vincj agns (Riedo Pup, Racket: o sin te vuate)
    Sin. resuriment , riprese , rinassince