rinassince
/-ssìn-/
ri|na|ssin|ce
[CO]
-
s.f.
azion o dinamiche che e puarte alc a rinassi, a vê gnove vite, a tornâ a cjapâ vivôr, soredut te art, te culture, te economie, te politiche:
Josef Marchet, soremestri de rinassince furlane, daspò dai savoltaments de seconde vuere mondiâl (Gianfranco Scialino, Une libertât disleade di ogni prejudizi);
Rosalia Castro, la poete simbul de rinassince dal mont culturâl galego (Fabian Ros, La opare leterarie di Eduardo Blanco Amor)
Sin. rinassite
, rinassiment
-
s.f.
[CO, TS]
stor.
spec. cu la iniz. maiusc., viôt rinassiment
:
ancje la produzion artistiche di chescj secui e à conservade une muse unitarie dute sô, massime te Rinassince cuant che la art e la culture furlane a àn sflorît cualchidune des miôr creazions dal lôr gjeni (Gian Carlo Menis, Storie dal popul furlan)