restâ fûr    [AF]

  1. loc.v. tal sens leterâl, restâ de bande esterne di un lûc sierât o limitât:  il buIo al reste fûr da cjase, e la frutate e jentre cuntun aiar di nocence che a console (Toni Falescjin, Une predicje di Primevere)
    Sin. stâ fûr
    1. (par anton.) ancje cence specificazion dal lûc, sotintindint la cjase:  una volta Simon jara restât fûr duta la gnot par lâ, sul fâ dal dì a gjambars tal Liac (Ranieri Mario Cossâr, Il sechin tal font dal sac)
  2. loc.v. jessi escludût, no jessi cjapât dentri:  la dogmatiche religjose o metafisiche e presente afermazions che a restin fûr di ogni verifiche positive (Josef Marchet, La unitât cuintri la unitât); si capìs che, par cumò, la sielte precise de forme di ogni peraule e reste fûr dal nestri lavôr (Xavier Lamuela, La grafie furlane normalizade)
  3. loc.v. vê bêçs fers intun invistiment, tun prestit, tune capare, tun anticip e v.i.
    Sin. stâ fûr
Components:
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl