rancûr ran|cûr [CO]
-
s.m.
sintiment di ostilitât indurante che al derive di un tuart patît e no perdonât:
al jere cuiet, sence impression, sence rancûrs (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve);
barufis, divisions, causis in preture, palanchis mangjadis cui avocats, cjasis disfatis, robe lade a tocs, rancûrs, svindics e miserie (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
Sin. ruze , rusin
Var. rancôr
Cfr. smare , marum