puartâ indevant    [FO]

  1. loc.v. fâ lâ indenant tal spazischivâ ogni comoditât indecent al nestri stât militâr, çoè il tirâ jù il cjacò o la golarina, disbotonâsi la muntura o la spolvarina, il puartâ indevant o indaûr la sabla o la baioneta, invece di lassâla picjâ al flanc (Antoni Brumat, Compendi di ducj i contegnos pal soldât comun tant in guarnigjon, come in cjamp devant il nemì, cul zurament e i articui di vuera)
    Sin. puartâ indenant
  2. loc.v. fâ procedi une ativitât, un lavôr, un progjet, une pratiche e v.i.la ricercje necessarie pe inovazion de produzion dut câs no simpri e pues jessi puartade indevant de singule imprese (Matteo Fogale, Un motôr te inovazion)
    Sin. puartâ indenant
  3. loc.v. presentâ, sostignî un argoment, un valôr e v.i.puartâ indevant une politiche di progrès sociâl coniugade cul amôr pe nestre tiere (Arnalt Baracêt, No si lassarìn scancelâ); si à di promovi une fuarte azion comun par puartâ indevant i principis di democrazie (Anna Bogaro, Argemí al incuintre la comunitât furlane)
    Sin. puartâ indenant
  4. loc.v. dâ une prosecuzionogni zone de Europe e de Asie e varès cussì puartât indevant e disvilupât cun interpretazions sôs chest complès di crodincis (Sandri Carrozzo, Difusion, origjin comune, morfologjie)
    Sin. puartâ indenant
Components: