puartâ a marît [CO]
-
loc.v.
de nuvice, puartâ alc di aventari te cjase dulà che i nuviçs a van a stâ dopo maridâts:
linzûi che e veve puartâts a marît sô biade mari (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini);
e veve scomençât a jemplâ un grant baûl, che e veve burît fûr, cu la robe che Luziute e varès vût di puartâ a marît (Roberto Ongaro, Il muc)
Sin. menâ a marît -
loc.v.
[BF]
compagnâ la nuvice a gnocis
Sin. menâ a marît