pronunziâ
pro|nun|zi|â
[AF]
-
v.tr.
dî, articolâ peraulis o frasis cu la vôs:
CASA par talian si le pronunzie in almancul dôs o trê manieris, ma nissun no si insumiarès di no scrivile compagne (Xavier Lamuela, La grafie furlane normalizade);
i talians no savevin nancje pronunziâ il so non: a disevin Frìuli! (Riedo Pup, Politiche estare dal Friûl);
"No vin nissun ce fâ, nô doi. Che mi lassi in pâs!" "Tilde…" "No i permet di clamâmi par non!" E pronunziave ogni peraule cun fuarce (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
Sin. dî
, articolâ
, manifestâ
, promulgâ
-
v.tr.
dî alc cun formalitât e solenitât:
il Tribunâl al si à ritirât e al à pronunziât la sentence che ducj si spietavin (Guido Antonioli, Florean dal Palaç, I, 1)
Sin. declarâ
, proclamâ
, dî fûr
, dî sù
, dî
