poiâ pît [CO]
-
loc.v.
lâ:
o podês stâ sigûrs che no poi pît plui ta chê parochiate chi, nancje dopo muart! (Riedo Pup, Predis di ogni fate);
Mario al rivà a poiâ pît, dut seneôs, tal paîs de sô morose (Roberto Ongaro, Il muc)
Sin. meti pît