poiâ pît    [CO]

  1. loc.v. o podês stâ sigûrs che no poi pît plui ta chê parochiate chi, nancje dopo muart! (Riedo Pup, Predis di ogni fate); Mario al rivà a poiâ pît, dut seneôs, tal paîs de sô morose (Roberto Ongaro, Il muc)
    Sin. meti pît
Components: