pec  /-è-/  pec  [BF]

  1. s.m. cui che di mistîr al fâs il pan e altris prodots che si cuein tal forvoi ca dal pec / par fâmi dâ pan / ma el pec no mi da pan / se no i doi farine (Popolâr - Andreina Nicoloso Ciceri, Testimonianze del popolo cormonese)
    Sin. fornâr , pancôr , pecar
    1. buteghe là che si fâs e si vent il pan e altris prodots che si cuein tal for
      Sin. for