pancôr  pan|côr  [CO]

  1. s.m. cui che di mistîr al fâs il pan e altris prodots che si cuein tal forpastutis che a jan di vê cuet i pancôrs (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
    Sin. fornâr , pec , pecar
    1. buteghe là che si fâs e si vent il pan e altris prodots che si cuein tal forte contrade di mieç, che vuê si clame cul nom pretenziôs di Cors, il becjâr, il pancôr, il barbîr, la speziarie, il negozi di casulin dei vecjos Danelons, chel di panine, di fîl e di curdele, ducj cui rebats a la antighe (Bepo Marion, Chei di une volte)
      Sin. for