fornâr
for|nâr
[CO]
-
s.m.
cui che di mistîr al fâs il pan e altris prodots che si cuein tal for:
Min Bilite al seguitave a fâ il fornâr tal for che al jere stât di so pari (Mario De Apollonia, Il timp par ledrôs)
Sin. pancôr
, pec
, pecar
-
buteghe là che si fâs e si vent il pan e altris prodots che si cuein tal for:
paiâ i debits là de speziarie, là dal fornâr o de cooperative (Pieri Somede dai Marcs, Caritât)
Sin. for
-
s.m.
cui che al met a cuei materiâl tune fornâs:
ju incasone [i cops e i modons] cun pratiche tes stelazis a suiâsi in soreli, in maniere di dâur di vore ai fornârs, trê a infornâ e trê a sfornâ (Ivano Urli, Storie di Min)
Sin. infornadôr
Proverbis:
- fornârs e mulinârs a son i ultins a murî di fam
- il pedrât dal infier al è fat cu lis crepis di fornârs, mulinârs e ostîrs