massime1  ma|ssi|me  [FO]

  1. av. par dî une prioritât, par dâ la indicazion di ce che al ven prin o al è sore, al è plui impuartant, al sucêt plui dispès e v.i.la uniche manifestazion di indipendence spirituâl che nus restave e jere chê des costumancis e de lenghe, che a resistevin massime in mieç dal popul des vilis (Josef Marchet, Sudizion, la pecje dai furlans); in Friûl la vuere [jenfri Vignesie e la Austrie], plui che di grandis bataiis in cjamp viert, e je segnade massime des scorsadis di grups piçui di soldâts che a fischin i paîs e i teritoris dulintor (Carli Pup, Il Friûl de Joibe Grasse dal 1511)
    Sin. in particolâr , in specialitât , plui di dut , prin di altri , prin di dut , specialmentri , particolarmentri , principalmentri , soredut
    1. par dî che alc al va considerât in particolâri predis no volevin lis vueris, massime cuintri da la Austrie, i framassons sì (Riedo Pup, I furlans e i predis)