mascarâ  mas|ca|râ  [CO]

  1. v.tr. [BF] platâ la muse o une sô part cuntune mascare o cun alc altri
    Sin. camufâ , inmascarâ
    Var. mascherâ
    1. vistî di carnevâl
      Sin. stravistî , travistî
  2. v.tr. [CO] (fig.) fâ someâ diferent de realtât, no fâ capî o cognossila scuse di puartâ la civiltât no rivave a mascarâ la ambizion di imperi dal guvier talian (Roberto Ongaro, Cretevierte)
    Sin. scuindi , platâ , nascuindi