male gracie    [CO]

  1. loc.s.f. maniere di fâ une vore pôc creançose, ancje violenteun pâr di setemanis dopo, la sachete di Baldo no sglinghinave plui e lui al vignive di gnûf slontanât, cun male gracie, de ostarie (Roberto Ongaro, Cretevierte)
    Sin. male creance , maleducazion
    Var. malegracie
  2. loc.s.f. azion triste, che no rispiete chei altris, la leç, la morâl e v.i., ancje violentea fasin dome malis graciis. A robin, a copin nemâi e polam (Alviero Negro, Strumîrs e Çambarlans); no lu ai mai sintût a dì che a si scugnìs fâ malis grassiis, fracassant e brusant la robe dal guvier (Pieri Piçul, Vieri e gnûf)
    1. frase triste e ofensive
Components: