logât  lo|gât  [CO]

  1. p.pass., adi. viôt logâ , viôt logâsi
  2. adi. che al à une cierte posizion tal spazi, o in câs ancje tal timp, tun ordin logjic e v.i.si metè a spietâlu, sentât tun taulinut, difûr dal cafè che al jere logât di chê altre bande de strade (Roberto Ongaro, Cretevierte)
    Sin. metût , plaçât
  3. adi. che al è a stâ o a durmî tun lûcil nestri amì DJ Caralitanus nus ven incuintri: al è bielzà di une dì logât te pension (Checo Tam, La maree nere)
    1. in particolâr di trupis o comunitâts, che e àn la lôr base o che a son a stâ intun lûc"Ce biel scuadron, che al è chel che al è logât a Plasencis." "Ce ben metûts chei soldâts" (Pieri Somede dai Marcs, Une conference di padre Gemelli)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl