legrece  /-grè-/  le|gre|ce  [CO]

  1. s.f. cundizion o sensazion di cui che al è legri, di bon umôrNatôr a nissun mût porès contâ, / la grant legrece che o sintii al cûr (Turùs, Natôr a nissun mût porès contâ); a fasin noces cun legrece grande (Florendo Mariuzza, Il Carnevâl)
    Sin. ligrie
    Var. alegrece
    Cfr. contentece , felicitât , gjonde
    1. espression di cui che al è in chê cundizion o che al à chê sensazionsintîso lis legrecis / che fan ju gurizans? (Marc Antoni Barut, Furlanade pe coronazion di Ferdinant III)