legrâsi le|grâ|si [BF]
-
v.pron.intr.
deventâ legri o plui legri:
jo, che i savê ce cu podê cuscjê / cu la mê nemorada, mi legrai / tant, che com ognedun podè vedê, / cuasi di muart a vita retornai (Eusebi Stele, La crudeltât, la tirania di Amôr);
ognun si legre e al gjolt, ognun al rît (Gabriel Paçan, Sunet al nob. sig. Filip Puartis)
Sin. consolâsi , gjoldi , vê plasê , vê gust , indalegrâsi
Var. alegrâsi
