lapide  /là-/  la|pi|de  [AF]

  1. s.f. lastre di piere o di marmul che e siere une tombe o che si met di furniment di une tombe, in gjenar cul non e cualchi informazion di cui che al è sepulîtdaûr de glesie al jere il cimitieri. Robe di pôc, di puars, cence monuments o tombis di famee, ma dome cuntune schirie di lapidis di marmul, scuasit dutis compagnis (Franca Mainardis, Il sium di Lissandri)
    Sin. tombâl
  2. s.f. piere cun iscrizions, pal solit cun finalitât celebrative o comemorativea Vignesie, a àn la manie di meti lapidis su dutis lis cjasis e su ducj i palaçs par ilustrâ cheste o chê altre istorie (Arturo Feruglio, Viaç a Vignesie)
    Sin. iscrizion , scrite
    Cfr. lastre1