lapide  /là-/  la|pi|de  [AF]

  1. s.f. lastre di piere o di marmul che e siere une tombe o che si met di furniment di une tombe, in gjenar cul non e cualchi informazion di cui che al è sepulîtdaûr de glesie al jere il cimitieri. Robe di pôc, di puars, cence monuments o tombis di famee, ma dome cuntune schirie di lapidis di marmul, scuasit dutis compagnis (Franca Mainardis, Il sium di Lissandri)
    Sin. tombâl2 , lastre1
  2. s.f. piere cun iscrizions, pal solit cun finalitât celebrative o comemorativea Vignesie, a àn la manie di meti lapidis su dutis lis cjasis e su ducj i palaçs par ilustrâ cheste o chê altre istorie (Arturo Feruglio, Viaç a Vignesie)
    Sin. iscrizion , scrite