lâ in fum
[CO]
-
loc.v.
finî brusât dal dut:
«Lassaitmi… lassaitmi che mi buti dentri, che mi brusi ancje jo!… Puars i miei fruts pal mont… lôr tant sfadiâ e cumò dut al va in cinise… Ducj i lôr sudôrs di sanc a van in fum… lassaitmi murî…, oh puare la mê canaie… Signôr judaitmi!» (Pieri Menis, Sflameadis)
Sin. lâ in cinise
, lâ in faliscjis
-
loc.v.
sfantâsi, sparî o no rivâ nancje a inverâsi:
in 10 agns a son lâts in fum 7 mil puescj di vore e 1200 aziendis a àn plantât sac e râfs (Redazion La Patrie dal Friûl, Cul mileni gnûf la edilizie e je colade a tocs)
Sin. lâ in nuie
Cfr. lâ in cinise
-
(pop., coloc.)
ancje in espressions ofensivis:
"E lait ducj in fum!" (Francesco Coletti, Romeo Battistig, Arturo Bosetti, La massarie dal plevan)
Sin. lâ in casin
, lâ in galere
, lâ tal ort
Components:
-
fum
s.m., adi.inv.
-
lâ
v.intr., s.m.sing.
Proverbis:
- robe robade e va dute in fum