lâ in cinise [CO]
-
loc.v.
finî brusât dal dut:
si sgjavelave urlant: «Lassaitmi… lassaitmi che mi buti dentri, che mi brusi ancje jo! … Puars i miei fruts pal mont… lôr tant sfadiâ e cumò dut al va in cinise […]» (Pieri Menis, Sflameadis)
Sin. lâ in faliscjis , lâ in fum -
loc.v.
(fig.)
murî, finî, sparî e v.i.:
dut al finìs ca jù, dut va in cinise (Pieri Çorut, La gnot dei muarts)
Cfr. lâ in fum