jone
/jò-/
jo|ne
[CO, TS]
-
s.f.
edil.
trâf principâl di un cuviert:
une jone cjadude a traviers dal jet e veve copât sâr Cecco (Catarine Percude, La mulinarie);
il matereâl butât a slas tal curtîl, al cjapave ogni dì plui forme di cjase. Dai mûrs di clap e di modon, ai balcons tignûts adun cul sbacjo, dai solârs des stanziis, aes jonis dal cuviart inclostradis cun clanfis e cjivilis (Alan Brusini, Un dai pôcs)
Sin. trâf maestre
, bordonâl
Var. one
, aone
Cfr. cjadene
, cavalet1
, biscantîr
, diurint
Proverbis:
- ancje une jone co e je vistude e pâr une done
- se si vistìs une jone e pâr une done,