jessi solit    [CO]

  1. loc.v. vê un ûs, une abitudin, fâ alc par costum o par nature o in ogni câs la plui part des voltispar altri e savarà / che soi solit di fâ / chel che mi pâr e plâs, / che no mi i lassi mai menâ pal nâs (Pieri Çorut, La bore cuviarte); Jacum dai zeis al jere solit vignî a fâ marcjât a Udin une volte par setemane (Angelo Covazzi, I dincj)
    Sin. usâ
Components: