jemplât  jem|plât  [AF]

  1. p.pass., adi. viôt jemplâ , viôt jemplâsi un cjaruçut cun doi sacs parsore vie, jemplâts a mieç (Pieri Menis, Zilugne); al jere poiât al banc cul bussul di sgnape a penis jemplât (Roberto Ongaro, Cretevierte)
    Var. emplât
    Cfr. plen , folcjât , implenât
Proverbis:
  • miôr un cjâf vueit che no mâl jemplât