invidâ2  in|vi|dâ  [CO]

  1. v.tr. zirâ alc che al à une forme a vît par fissâlu:  lu torne a cjapâ in man e al invide la vît al strenç iiiiiiiiiiii fin intal ultin (Venusia Dominici, La sparizion di Rovul)
    Sin. strenzi
  2. v.tr. fermâ, fissâ cun vîts:  colps sun colps di picon, di pale, di pic, e jù traviersins e invidâ sinis (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
    Sin. fermâ , fissâ
Proverbis:
  • la taule e invide
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl