inturbiâ
in|tur|bi|â
[CO]
-
v.tr.
fâ deventâ torgul, fâ che alc nol sedi plui limpi, trasparent:
[...] la aga fonda / che a na si mouf / pal tribul da la buera / che a na la inturbia / la boana straca (Novella Cantarutti, Pi font)
Sin. intorgolâ1
, fluscâ
, intorgulî
, inturbidî
Cfr. ofegâ
-
v.tr.
(fig.)
fâ cjapâ un caratar negatîf platât o profont:
il pinsîr dai fîs che a vevin di tornâ al front al tacà di gnûf a inturbiâ chel content (Maria Forte, Cjase di Dalban)
Sin. intorgolâ1
, scurî
, fluscâ
, inturbidî
, intorgulî
