intorgolâ1  in|tor|go|lâ  [CO]

  1. v.tr. fâ deventâ torgul, fâ che alc nol sedi plui limpi, trasparentpar vê une sole volte intorgolât / la aghe di chê tô poce (Ermes di Colorêt, I, 121)
    Sin. intorgulî , fluscâ , inturbidî , inturbiâ
    Var. intorgulâ
    Cfr. ofegâ
  2. v.tr. (fig.) fâ cjapâ un caratar negatîf platât o profont
    Sin. intorgulî , inturbidî , inturbiâ , fluscâ , scurî
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl