intorgolâ1 in|tor|go|lâ [CO]
-
v.tr.
fâ deventâ torgul, fâ che alc nol sedi plui limpi, trasparent:
par vê une sole volte intorgolât / la aghe di chê tô poce (Ermes di Colorêt, I, 121)
Sin. intorgulî , fluscâ , inturbidî , inturbiâ
Var. intorgulâ
Cfr. ofegâ -
v.tr.
(fig.)
fâ cjapâ un caratar negatîf platât o profont
Sin. intorgulî , inturbidî , inturbiâ , fluscâ , scurî