intratignîsi  in|tra|ti|gnî|si  [CO]

  1. v.pron.intr. restâ par une dade di timp intun puestla int in ferie si intraten fin gnot fonde in zardin e su lis teracis dulà che e cene al viert (Mario Martinis, Il Strolic furlan pal 2005)
    Sin. tratignîsi , stratignîsi , intardâsi , restâ
  2. v.pron.intr. passâ il timp in maniere legre o interessante o che e fâs straviâsi sin intratignûts a sintî musiche (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
  3. v.pron.intr. vê une conversazion, soredut avonde lungje
    1. fermâsi a fevelâ o a scrivi cun atenzion particolâr suntun argomentune altre volte, e a so lûc si intrategnarìn di plui sore di chescj interessants elements (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1867)