in cunvigne    [BF]

  1. loc.av. (fig.) in armonie di mût di pensâ, di jessi, di fâ e v.i.la plui part dal alt personâl dai uficis […] si cjatin in cunvigne cui liberâi suntun grum di cuistions (Josef Marchet, La scrassigne); une part dai membris de Comission che no jerin in cunvigne cun nô su la interpretazion dal criteri di diasistematicitât (Xavier Lamuela, La grafie furlane normalizade)
    Sin. dacuardi
Components: