imputazion /-òn/ im|pu|ta|zi|on [CO, TS]
-
s.f.
dir.
atribuzion a cdn. de responsabilitât penâl di un fat:
la Audiencia Nacional no à calcolât la imputazion di terorisim e e à decidût di lassâ il câs al tribunâl locâl (Marc Stolf, Cort Europeane dai Dirits dal om: la Audiencia Nacional no je imparziâl)
Cfr. ingjan , imbroi , bausie1 , falsetât - s.f. (fig.) acuse, assegnazion di une colpe