impilotâ  im|pi|lo|tâ  [CO]

  1. v.tr. (ancje fig.) ferî, sbusâ cuntun pilot o cuntune altre arme lungje e spiçadedal furbaç / Polinestor soi stât impilotât / di saetis e po ca soterât (Zuan Josef Busiç, La Eneide di Virgjili)
    Cfr. sbusâ , impirâ , strapassâ , trapassâ
  2. v.tr. [TS] gastr. sbusâ un toc di cjar e jemplâ lis busis cun ardiel e droghiscui voleve impilotâmi, / cui di me fâ tant svuacet; / cui voleve masanâmi, / cui sul spêt come un cavret, / cui butâmi in çançarelis / e cui cuet su lis gridelis (Toni Broili, Il lunari furlan cun diviars trucs par l'an 1847)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl