impastoreâ  im|pas|to|re|â  [BF, TS]

  1. v.tr. zoot. limitâ i moviments di un animâl leantji insiemi dôs çatisimpastoree il mus intant che al è a passon (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
    Sin. pastoreâ
    Cfr. pastorie
    1. leâ lis çatis di un uciel par che nol svoli vieimpastoreâ i riclams (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
  2. v.tr. (fig.) fermâ o frenâ cun cualchi impediment
    Sin. ingjambarâ , imberdeâ , ingredeâ