imbrunîsi
im|bru|nî|si
[BF]
-
v.pron.intr.
dal cîl, dal timp e v.i., deventâ scûr par vie che il soreli al va a mont o par vie di nûi fis:
a chest pont la sere si jere imbrunide, e o viodìn a rivâ di une bande un trop di pioris (Alan Brusini, Un dai pôcs)
Sin. scurî
, scurîsi
, brunî
, brunîsi
, imbrunî