brunî
bru|nî
[BF]
-
v.intr.
in gjenar impers., vignî scûr par vie che il soreli al va a mont e si svicine la gnot
Sin. scurî
, vignî scûr
, vignî gnot
, scurîsi
, imbrunî
, brunîsi
, imbrunîsi
, imbrunâsi
-
s.m.
moment de zornade che al ven scûr par vie che il soreli al va a mont e si svicine la gnot:
passant mio fradi in sul brunî la sere (Toni Broili, Il furlan in Parnâs);
a viodevin tun criurôs brunî di une sere di Unvier une sene che lui nol veve mai dismenteât (Renzo Balzan, Il lasimponâr)
-
v.tr.
[TS]
tecn., metal.
tratâ un metal cun sostancis chimichis che a prevegnin il rusin e che i dan un colôr scûr